Cum m-am lăsat de fumat şi nu m-am îngrăşat! Chiar am slăbit! Da, se poate!
Am fumat 13 ani și au trecut peste 10 de când NU mai fumez. Și sunt foarte mândră de mine! M-am lăsat greu de fumat. Și nu am rămas cu kilograme în plus nici după 2 nașteri. Ba, dimpotrivă. Am slăbit. Fără să țin nicio dietă. Îmi place la nebunie ciocolata, mă topesc după inghețată și gust din toate prăjiturile care-mi ies în cale. Dar mănanc cu măsură. De vreo 7 ani, mă mențin la aceeași greutate pentru că am adoptat un stil de viață sănătos. Un stil pe care am încercat să îl imprim și copiilor mei.
N-AM ȚINUT DIETĂ ÎN VIAȚA MEA!
N-am ținut dietă în viată mea. Nu mi-am propus. Și nici n-aș fi reușit. Pentru că îmi place să mănanc. Recunosc. Sunt pofticioasă. Mănânc orice. Dar... câte puțin. De fapt, cred că aici e secretul. Dacă ai o măsură în toate, poți să găsesti echilibrul.Un stil de viață sănătos nu presupune mari sacrificii, ci doar puțină atenție și, voință, desigur. Pentru că nu e ușor să scapi de obiceiurile proaste.
CUM M-AM LĂSAT DE FUMAT
M-am lăsat de fumat când am început să-mi doresc să devin mamă. Am scăpat cu greu de țigări, am fumat timp de 13 ani!!! Fumam cu două mâini, cum se spune, mai mult de un pachet pe zi. Aveam o țigară aprinsă în scrumieră și îmi mai aprindeam una, eram dependentă de gest, eram disperată dacă rămâneam fără țigări. Dar am reușit, pană la urmă. Motivația a fost foarte puternică. Și, foarte important, suportul celor din jur. Dacă soțul meu nu m-ar fi ajutat, probabil că aș fi rămas fumătoare.
PRIMA ETAPĂ: MOTIVAȚIA
E foarte importantă motivația! Trebuie să găsesti în tine acea motivație suficient de puternică să invingă viciul. Eu am găsit-o în dorința de a deveni mamă. Aveam peste 30 de ani și știam că orice detaliu e important pentru a aduce pe lume un copil sănătos. Există studii care spun că organismul are nevoie de câțiva ani pentru a se curăța de tutun. Văd și acum mame care fumează cu bebelușul în brațe și mă îngrozesc. La fel, mă doare când văd o femeie insărcinată cu țigara în gură. Nu e cazul să mai amintesc eu toate efectele nocive pe care le are fumatul asupra copiilor. Pot să va spun doar
că este îngrozitor să te gândești vreun moment că i-ai putea face rău cu bună stiință copilului tău nenăscut...
ETAPA A DOUA: ARUNCAȚI TENTAȚIILE DIN JUR!
Fumatul nu trebuie înlocuit cu ronțăiala. Au trecut aproape 11ani de când NU mai fumez. Și sunt mndră de mine că am reușit să renunț DEFINITIV. Știam că există riscul să mă apuc de mâncat în neștire, așa că mi-am luat măsuri de precauție: am renunțat să mai cumpăr covrigei, sticksuri, biscuiți, napolitane, bombonele, arahide. Orice m-ar fi putut tenta să ronțăi non stop de câte ori aș fi trecut prin bucătărie. Nu am mai cumpărat așa ceva. Și a fost foarte bine. Chiar am slăbit după ce am renunțat la țigări, pentru că nu mai aveam prin casă nimic "de ronțăit". Iar mesele normale nu te îngrașă, dacă mănânci cu măsură.
CUM AM TRECUT PESTE POFTELE DIN TIMPUL SARCINII: N-AM AVUT! :-)
Am început să fiu extrem de atentă la ceea ce mănânc în momentul în care am aflat că sunt însărcinată. Am simțit că am o responsabilitate uriașă și am tratat cu mare seriozitate misiunea de a aduce pe lume un copil.
Nu am avut pofte în timpul sarcinii mai mari decât cele dinainte, pentru că eram pofticioasă oricum, dar nici nu mi-a fost foame "pentru doi", cum se spune în popor. Am avut grijă să mănânc cât mai variat și cât mai natural, fără prăjeli, fără mezeluri, fără grăsime, fără prea multe produse de patiserie, fără dulciuri în exces. Foarte important, în perioada sarcinii, am învățat să beau multă apă, am renunțat la sucurile acidulate și la sucuri, în general. Și la cafea am renunțat. Deși aveam impresia că nu pot să trăiesc fără cafea, n-am avut nicio problemă, am supraviețuit.
Și în timp ce i-am alăptat pe copii, am avut grijă să nu mănânc în cantități prea mari. În rest, nicio restricție specială. Am mâncat de toate.
ETAPA A 3-A: REAPARIȚIA POFTEI DE ȚIGARĂ ȘI REZISTENȚA ÎN FAȚA TENTAȚIEI
La mine, pofta de țigară a reapărut abia la vreo 5 ani după ce m-am lăsat de fumat, când am terminat și cu perioada de alăptare. Tot atunci, am simțit nevoia să mănânc junk food, după o vreme cu atenție maximă la alimentație. Simțeam nevoia să evadez puțin, după toată perioada în care mă pusesem cumva pe mine pe locul al doilea. Am cedat în zona alimentației, dar nu am cedat în privința fumatului. Mi s-a părut mult prea important ceea ce reușisem să fac. Și, chiar este. Și acum mă mândresc cu faptul că am reușit să mă las de fumat, fără să mai pun țigara în gură în cei peste 10 ani care au trecut de atunci.
SUPORTUL CELOR DIN JUR: ESENȚIAL!
Spuneam că e important și suportul celor din jur. Da, e foarte important. Dacă s-ar fi fumat la mine în casă, nu știu dacă aș fi reușit la fel de ușor să renunț. La fel, și cu mâncarea.
Pe Max și Emma, i-am învățat să îndrăgească fructele și legumele, peștele, nucile sau alunele de pădure. Nu ne lipsește din casă mâncarea gătită, îi pun pe copii să-mi dea note pentru supa de roșii sau ciorba de văcuță, facem împreună salate inventate, mă ajută să fac listele de cumpărături și chiar alegem împreună ceea ce cumpărăm. Gustăm toate legumele și fructele exotice pe care le găsim în piată sau la supermarket, invățăm despre fiecare câte ceva, știm că nucile sunt bune pentru creier sau că susanul are calciu. Invățăm, în joacă, să trăim sănătos!
Asta nu înseamnă că nu mancăm și cartofi prăjiti din când în când, dar acasă nu gătim așa ceva.
Micul dejun nu-l sărim niciodată, respectăm toate mesele zilei, mâncăm variat dar nu 7 feluri la o masă. Mâncăm doar cât ne trebuie, nu ne îndopăm. Foarte important-petrecem timp în aer liber, alergăm, jucăm fotbal în parc, jucăm bedminton, mergem la pescuit, stăm în natură. Până acum, aceste reguli au funcționat, la noi. Poftă bună, cu măsură!
Foto 1: 2011 Emma - 10 luni, Max - 2 ani si 4 luni
Foto 2: 2017 Emma - 7 ani, Max 8 ani si 8 luni
Astept intrebarile voastre! Daca aveti curiozitati, raspund cu placere!
RăspundețiȘtergere